Cea mai importantă experienţă a veşniciei este relaţia cu Dumnezeu şi despre aceasta vorbeşte Biblia oriunde pe paginile ei. Relaţia cu Dumnezeu a fost întreruptă prin păcat, dar prin Isus acest lucru a devenit din nou o posibilitate, iar în veşnicie Îl vom vedea faţă în faţă (Apoc. 22:4). Cartea Apocalipsei se încheie cu o minunată şi glorioasă imagine a tot ceea ce este frumos pe de o parte şi cu absenţa răului pentru totdeauna de cealaltă parte. Satana, ispite, suferinţe, îngrijorări, moartea, au fost pentru totdeauna eliminate. Totul s-a dus. Iar acum fiecare potenţial, fiecare energie se va descătuşa într-o veşnică dezvoltare. Aşa va fi cerul, un loc unde vom dezvolta capacităţile noastre la infinit şi în egală măsură, bucuria şi împlinirea vor creşte şi ele. Viaţa viitoare va fi considerată un timp de restaurare, de completă refacere – Isaia 35:5-6 – „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie.” (Isaia 35:5-6) „Pregăteşte-te să mă întâlneşti acolo, vom avea multe de discutat!”